Orăştioara de Jos

Orăştioara de Jos este menţionată şi ca sediu ecleziastic românesc.

Evoluţia toponimică a Orăştioarei de Jos: 1463 - Kenezius de Waraswize; 1500 - Alsowaraswyze providus Wlayhwl Kenesius vir plebanus wolochalis de Aisowaraswyse; 1750 - Also Orestyoara; 1839 - Orestya Biakului.

Menţionăm că denumirile germane şi maghiare pentru aceste localităţi româneşti, deşi prezente în unele documente, nu s-au bucurat de popularitate şi utilizare în limbă, date fiind obârşia şi continuitatea elementului românesc pe aceste meleaguri.

Revenind în şosea, trecem prin cătunul Zăvoieni, cu numai zece case.

Orăştioara de Jos a avut 409 locuitori iar după recensământul din 2002 are 358 locuitori. O parte dintre case apar grupate la distanţă de sat, pe Valea Orăştioarei. Distanţa de la Orăştioara de Jos la Deva este de 37 km; până la Orăştie de 10 km; până la Beriu de 3 km, iar până la Costeşti de 8 km.

Din trecutul aşezării sunt consemnate puţine urme romane, mai mult ale unor posturi militare şi aşezări de păstori: „La Orăştioara de Jos s-a putut identifica (1944) o aşezare civilă destul de extinsă, indicată prin zidării ce se găsesc până la râul Beriu."

Castrul (locuire militară) de la Orăştioara de Jos este declarat monument istoric. Datează din epoca romană, sec.II-III p.Chr.

În castrul de la Orăştioara de Jos era cantonată trupa regulată din cadrul armatei romane „Numerus exploratorum Germanicianorum" care avea misiunea de a supraveghea fosta zonă a capitalei statului dac.

Pe la sfârşitul sec. al XIX-iea şi începutul sec. al XX-lea, localitatea era centru comunal, cu un han primitor, unde drumeţii se puteau odihni şi ospăta.

Monumentul Eroilor cu soldaţii căzuţi în Primul Război Mondial, vesteşte trecătorilor că pământul a fost apărat prin lupte.

La Orăştioara de Jos se remarcă gospodăriile localnicilor prin temeinicia lor, prin bunul gust şi mai ales prin priceperea meseriaşilor: zidari, dulgheri, renumiţi prin priceperea lor.

În zilele de 21 şi 22 august 1999, la Orăştioara de Jos, s-au desfăşurat manifestările prilejuite de „întâlnirea fiilor satului" şi împlinirea celor 560 de ani de la prima atestare documentară a localităţii.

În ziarul „Palia-Expres" an IV, nr.17, sept. 1999, se consemnează acest eveniment: „Simpozionul ştiinţific <Orăştioara de Jos - file de istorie> s-a bucurat de prezenţa unor oameni de marcă, între care Olimpia Palamariu şi Ioachim Lazăr de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva, scriitorul Gligor Haşa, profesoara Silvia Matieş şi cadrele didactice din sat: Valeria Bruzan şi Emilia Paşolea. Prima zi a manifestărilor a fost încununată de recitalul folcloric susţinut de îndrăgita solistă vocală de muzică populară Mariana Anghel.

Duminică dimineaţa, la Biserica Ortodoxă din sat a fost săvârşită o slujbă religioasă, răspunsurile liturgice fiind date de corul „Armonia" al Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" din Orăştie, dirijat de Petru Boloţ.

Sătenii care au participat în număr mare la slujbă, îmbrăcaţi în costume populare, alături de oaspeţi, s-au adunat în jurul Monumentului Eroilor, din curtea bisericii, unde a avut loc un parastas de pomenire. Ceremonialul religios a fost săvârşit de preotul Valer Munteanu de la Protopopiatul Ortodox din Orăştie şi de preoţii Cornel Ciucian (tatăl) şi Cornel Ciucian (fiul).

S-a făcut apoi apelul celor peste 140 oameni ai locului care au plecat din sat de-a lungul timpului.

Despre semnificaţia acestui moment au vorbit Silvia Matieş, iniţiatoarea manifestării, orăştiorenii Florin Boşorogan şi Iustin Dăncescu, iar Romulus Bunea (care astăzi nu mai este printre noi) a recitat câteva din poeziile sale închinate satului său natal".

Au contribuit la reuşita manifestării elevii din sat, membrii Grupului folcloric „Cosânzeana" şi membrii Ansamblului folcloric „Doina Mureşului" de pe lângă Casa de Cultură din Orăştie, care au susţinut un reuşit program artistic.