OOPS. Your Flash player is missing or outdated.Click here to update your player so you can see this content.
Căstău PDF Imprimare Email
Scris de Administrator   
Luni, 27 Aprilie 2009 22:11

 Căstăul are numărul cel mai mare de locuitori. Urmărind statisticile şi recensămintele efectuate, se observă o creştere a numărului de locuitori. În 1957, avea 999 locuitori, în 1988 avea 1066 locuitori iar în prezent 1236 locuitori. 

Este primul popas în drum către Valea Grădiştei, după ieşirea din Orăştie.Părăsind oraşul ca printr-o poartă veşnic deschisă, ne deplasăm spre miazăzi şi în faţă se deschide larg frumoasa Vale a Grădiştei, situată în partea sud-estică a judeţului Hunedoara.

Valea Grădiştei este un culoar depresionar cu deschidere către Lunca Mureşului. Privită dinspre nord, câmpia din această terasă largă, se îngustează tot mai mult prin apropierea culmilor Strugarilor, lanţ al Munţilor Sebeşului, a dealului din partea opusă, deal ce-şi întinde culmile de la Holumbul Orăştiei până la Glemeea din dreptul Orăştioarei de Sus.

Cunoscut şi sub denumirea săsească Kasten + dorf sau după legendă Case lângă tău,satul este situat la 3 km de Orăştie, la 4 km de Beriu şi la 26 km de Deva.

Situat pe ambele părţi ale râului Sibişel, acolo unde şoseaua se ramifică spre Costeşti şi Sibişel, Căstăul este o frumoasă localitate rurală, cu gospodării bine întemeiate şi prospere.

Privită de pe Dealul Viilor, dinspre apus, ne apare ca o îngrămădire de acoperişuri roşii de ţiglă, dominată de o biserică impunătoare, foarte bine întreţinută.

Sat cu o configuraţie amplă, are câteva cartiere distincte: Joseni, Suseni, În Cucuiş, Peste Râu. Spre sud se continuă cu acea Coastă a Căstăului, atât de interesantă geologic şi ca relief.

Consemnat în istorie cu un trecut multisecular, Căstăul îşi are origini îndepărtate. Se vorbeşte la Căstău de existenţa unor vestigii romane, necercetate încă, precum şi de un drum roman.

Evul mediu înregistrează mult mai des localitatea. Avea o populaţie autohtonă demult stabilită, când, în sec. al XIV-lea, se fac „implantări de străini prin colonizarea saşilor, care aici s-a făcut cel mai târziu, la 1364"

Saşilor colonizaţi aici li s-au acordat privilegii economice, politice, religioase. Ei erau scoşi de sub jurisdicţia voievodatului Transilvaniei şi au dezvoltat o societate economică mai bogată decât alte populaţii fără privilegii.

Saşii colonizaţi în zona Orăştiei „s-au putut organiza în scaune (sedes) încă de 2 sfârşitul secai XIV-lea. Astfel, localităţile Beriu, Turdaş, Căstău, Sereca, Sibişel, Romos, Romoşel, Vaidei, Şibot, Balomir, Vinerea, Cugir, îşi aveau scaunul săsesc la Orăştie. Întregul teritoriu face parte din pământul crăiesc care ocupa tot sudul Transilvaniei, până la Braşov şi regiunea Târnavelor.

Ţinutul se bucura de privilegii.

Patru dintre satele amintite: Beriu, Căstău, Sereca, Sibişel au făcut parte din “Scaunul săsesc" al Orăştiei, bucurându-se de privilegii, ceea ce explică denumirea lor de „scăuneţi" dată de românii de peste dealuri (Tămăşasa, Mărtineşti, Dânc).

Saşii colonizaţi în Căstău ca şi la Beriu, Sereca, Sibişel, s-au nimicit în urma războaielor cu turcii dar din aceste confruntări a avut de suferit şi populaţia românească: Bătălia a avut loc pe Câmpia Pâinii. Mulţimea turcească a pustiit satele şi tot atunci se crede că au fost distruse complet Căstău, Beriu, Sereca.

Date importante despre existenţa satului Căstău, ca şi despre începuturile învăţământului de aici le aflăm dintr-o lucrare „Tot în cadrul învăţământului mănăstiresc şi bisericesc credem că trebuie integrată şi informaţia după care ar fi existat la Căstău şi Beriu, începând din 1334 şcoli româneşti, probabil tot pe lângă biserici. Căstăul avea pe atunci 64 fumuri."

Cu toate îndatoririle feudale, Căstăul ca şi celelalte localităţi învecinate, a devenit pe parcurs o aşezare românească în exclusivitate, integrându-se la sfârşitul secolului al XlX-lea procesului de efervescenţă politică şi culturală pentru unitate naţională.

Societatea „ASTRA" a procedat la organizarea unei biblioteci în satele Orăştioara de Jos, Căstău, Sibişel şi Beriu.

In „Cartea de Istorie a Neamului", cu coperta în tricolor, de la Muzeul Unirii cin Alba-Iulia, poate fi citită o adeziune a căstăienilor la actul Unirii de la 1 Decembrie 1918, intitulată „Hotărârea noastră". Ea conţine o parte tipărită şi o alta cu semnăturile căstăienilor.

Căstăienii au cinstit eroii din Primul Război Mondial printr-un monument ridicat în centrul satului, în apropierea bisericii şi a şcolii.

Căminul Cultural, cu renovările făcute recent, a devenit o mândrie a căstăienilor. La Căstău ca şi în celelalte sate de pe Valea Grădiştei a activat un animator al vieţii muzicale „Banda lui Relu", cunoscut şi pe alte scene ale ţării.

Ulterior, a activat „Relu cel tânăr", pe nume Relu Sibişan din formaţia „Doina Mureşului".

Ultima actualizare în Vineri, 12 Martie 2010 17:07