OOPS. Your Flash player is missing or outdated.Click here to update your player so you can see this content.
Beriu PDF Imprimare Email
Scris de Administrator   
Luni, 27 Aprilie 2009 22:11

Localitatea Beriu este situată în judeţul Hunedoara, zona Orăştie, fiind centru de comună. Se află la distanţă de 7 km de Orăştie, 34 km de Deva şi 11 km de Costeşti. Privit de pe Dealul Viilor, Beriul are forma unei cruci, întinzându-se în dreapta Râului Grădiştei, fiind aşezat pe terase mărginite de câmpuri întinse.

Localităţi componente: Căstău, Orăştioara de Jos,Cucuiş, Măgureni, Poienile Beriului, Sibişelul Vechi, Sibişelul Nou, Sereca.        

Datele cu privire la trecutul localităţii permit, sub anumite laturi, reconstituirea istoriei satului. Prin hotarul Beriului de astăzi, în linie dreaptă de la Orăştie la Cetăţile Dacice, au pătruns o parte din armatele romane în 105 e.n. spre a-l învinge pe Decebal. Dacă regiunea este bogată, la sud, în vestigii dacice, există şi puţine urme romane, unele chiar în hotarul satului Beriu. Astfel în 14 august 1965, cu ocazia lucrărilor agricole, s-a găsit în hotarul Dealul Mare în şes, spre râu, un mormânt în faţa podului de jos, la 20 m de păşune. Mormântul şi placa funerară au aparţinut probabil unui ostaş din Legiunea a-XIII-a Gemina, fapt rar întâlnit în această regiune. Referindu-ne la teritoriul Beriului, putem admite că prin hotarul din vestul aşezării a fost drumul principal de acces spre cetăţile dacice şi totodată că acest teritoriu al Beriului, ca de altfel întreg ţinutul Orăştiei, constituia grânarul dacilor.        

Epoca feudală este mai bogată în date în ceea ce priveşte existenţa şi evoluţia acestei aşezări. Se ştie că după epoca daco-romană prin aceste locuri s-au plămădit aşezări româneşti ce au continuat să existe până în zilele noastre.         

La Beriu, saşii au fost colonizaţi în 1334. Satul Beriu a existat însă cu mult înaintea colonizării saşilor, aceasta explicând continuitatea populaţiei româneşti cu tradiţii atât de specifice, precum şi dispariţia totală a coloniştilor.        

Referiri la Beriu se mai fac în actul 98, datat 26 mai 1796 şi actul 66 (102) păstrate la Muzeul Orăştie. În feudalism, la Beriu au existat grajduri pentru caii husarilor. Aceştia ar fi stat în sat vreme de 150 de ani, grajdurile au fost ridicate în trei părţi: pe locul unde este azi Consiliul Popular, la Springheri şi la Rotăriţa. În partea de nord a satului, în luncă, la locul numit “Cazărmi”, au existat asemenea obiective militare clădite pe vremea Mariei Tereza.        

În trecutul său istoric, Beriul nu a fost străin de marile evenimente ale vremii. Preotul Ioan Popovici din Beriu a participat ca luptător cu rang de căpitan în oştirea lui Avram Iancu. El a fost înlocuit în luptă de fiul său Petru.        

În acţiunea de emancipare culturală, este de menţionat că ASTRA a înfiinţat o bibliotecă şi la Beriu, iar în 1905 “la Orăştie se va organiza un corp de conferenţiari, în special cadre didactice, care susţin prelegeri la Beriu şi în celelalte sate”.        

Dacă documentele atestă faptul că la Beriu ar fi existat o şcoală românească încă din secolul al XIV-lea, ca şi la Căstău, arhiva şcolii din Beriu păstrează matricole începând doar cu anul şcolar 1883/1884.        

Şcoala generală de astăzi din Beriu constituie – prin clădirile noi, etajate, de care dispune, prin aranjamentul lor estetic - un fel de “expoziţie” didactică permanentă pentru vizitator.         

Berienii îşi cinstesc în mod deosebit eroii. În faţa primăriei, a fost ridicat în anul 1937 un monument împrejmuit de un mic parc cu flori şi arbuşti, pe care vizitatorul poate citi următoarele: “În amintirea eroilor berieni căzuţi în războiul pentru întregirea neamului nostru, 1914-1919...”. 

Trasee turistice în zona Beriului 

Cetatea Sibişelului. Aflată pe o înălţime numită Bordul, ce domină aşezarea situată de-a lungul văii, cetatea Sibişelului nu a fost menţionată în documentele medievale. Cercetătorii presupun că a jucat rolul unei cetăţi de refugiu, pentru comunităţile din Orăştie şi Romos, în timpul invaziilor. Din păcate astăzi se mai păstrează doar zidul de incintă şi turnul de intrare. Pentru a ajunge la cetate, pornim din centrul satului, de lângă biserică şi urmăm drumul larg, ce urcă pe dealul Răcurele şi traversează apoi pădurea până pe bord.

Cucuiş. Situat la poalele munţilor, înconjurat de păduri, Cucuişul merită a fi vizitat atât pentru mănăstirea înălţată în apropierea satului, cât şi pentru cele două cetăţi (una dacică şi alta medievală) construite pe înălţimile din împrejurimi. În această localitate se ajunge pornind din centrul satului Căstău spre est, pe un drum pietruit ce urmează firul pârâului Cucuiş. Începând din anul 2001, prin binecuvântarea Ps. Timotei Seviciu, a fost pus la conducerea Mănăstirii Cucuiş pe Stareţul Ieromonah Andrei, unde s-au executat lucrări începând cu poarta de la intrare în stil maramureşan, iar în interiorul mănăstirii chiliile şi anexa gospodăriei. Slujbele se fac zilnic, inclusiv vinerea noaptea se face sfântul maslu şi moliftele Sf. Vasile cel Mare. La Mănăstirea Cucuiş, hramul este a Sf. M. Mc. Gheorghe. Ca stareţ a Mănăstirii Cucuiş, vă aşteptăm să vizitaţi mănăstirea noastră.

Alte trasee pot fi parcurse până la Poienile Beriului, loc pitoresc unde s-a construit şi un mic baraj pe pârâul Căltăbău, sau pe valea Râului Mare (Sibişel) până la Măgureni ori Cabana Prislop.       

Ultima actualizare în Vineri, 12 Martie 2010 17:07