Sereca

Satul Sereca

 Parcurgând satul Beriu pe şoseaua asfaltată, ajungem la Hula din Grui, o ridicătură ce oferă o vizibilitate deosebită spre satele de sus. La numai câteva sute de metri, în partea dreaptă, un drum asfaltat ne conduce peste râul Grădişte în satul Sereca, aşezare restrânsă, cu 236 locuitori în 1988 situat în stânga râului Grădişte. La recensământul din 2002 erau 237 locuitori.

Este aşezat la 8 km de Orăştie, la 35 km de Deva şi la 10 km de Costeşti.

Deşi aşezare mică, satul apare în documentele din epoca feudală cu precizarea că saşii au fost colonizaţi aici în acelaşi an cu cei din Beriu - 1334 -.

În sec. al XVI-iea este amintit la Sereca un meseriaş, bărbier, Sebastian, care avea şi atribuţii de supraveghere a strângerii dijmelor de pe domeniul oraşului şi că a avut un proces cu cneazul Ştefan din Sereca, tot pentru dijme.

În sec. al XVIII-lea, când Sofronie din Cioara a împărţit la românii din părţile Orăştiei îndemnuri şi scrisori chemând la nesupunere faţă de „unire"(e vorba de unirea cu biserica Romei), între cei care au acţionat au fost şi sărăcanii şi berienii: „în urma acestor agitaţii, poporul a luat cu forţa bisericile din Beriu şi Sereca."

Referindu-se la aceleaşi aspecte religioase, dar care ascundeau, de fapt, contradicţii mult mai adânci, de ordin social şi naţional, un istoric scria:"Preoţimea care servea interesele ambelor naţiuni (maghiară şi săsească) a fost alcătuită şi dintr-un preot tânăr, administrând a zecea parte a produselor ţărănimii din Beriu şi Sereca."

Din actul 66 (102) reiese că „dijma Serecăi o are exclusiv preotul luteran, care acum este Leonhard Ioseff".

De la Sereca mai sus, satele de pe Valea Grădiştei nu mai aparţineau Scaunului săsesc al Orăştiei, ele erau supuse unei alte forme de exploatare feudală.

Dacă pentru Căstău, Beriu, Sereca, aşezări cu o populaţie românească întotdeauna majoritară, întâlnim şi denumirile germane de Kastendorf, Berindorf, Elsterdorf, pentru celelalte sate vecine cu acestea, în care s-au efectuat colonizări, denumirile maghiare şi germane, deşi există, se pot întâlni mai rar.

În satul cu împrejurimi pitoreşti şi cu o pădure altădată de copaci seculari, numită Rodina Serecăi sau Ciolpanii Serecăi s-au construit în perioada interbelică biserică şi şcoală nouă.

Alte aşezări, cum sunt Orăştioara de Sus şi Orăştioara de Jos, apar la anul 1444 ca possessio, dar curând sunt cnezate cu toponimicul apei pe care sunt aşezate (magh.Waraswyze = Apa Oraşului; Felso = de Sus; Also = de Jos.